Aristotel
română
Etimologie
Din greacă antică Αριστοτέλης (Aristotélis).
Pronunție
- AFI: /a.ris.to'tel/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Aristotel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Aristotel | invariabil |
| Articulat | Aristotel | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui Aristotel | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (ist.) unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice și a trăit între anii 384-322 î.Hr.
- prenume masculin.
Traduceri
Traduceri