abilitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză habileté < latină habilitas, habilitatis.

Pronunție

  • AFI: /a.bi.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
abilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abilitate abilități
Articulat abilitatea abilitățile
Genitiv-Dativ abilității abilităților
Vocativ abilitateo abilităților
  1. îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie.
  2. (la pl.) șmecherii, șiretlicuri.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe