De la Wikţionar, dicţionarul liber
Etimologie
Din fr. adolescence < lat. adolescentia.
Pronunţie
Substantiv
Declinarea substantivului
adolescenţă |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
adolescenţă |
- |
| Articulat |
adolescenţa |
- |
| Dativ-Genitiv |
adolescenţei |
- |
| Vocativ |
' |
- |
- perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului.
Cuvinte derivate
Traduceri
vârstă de trecere de la copilărie la tinereţe
Referinţe
Vezi şi : adolescent
