amânare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a amâna.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
amânare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amânare amânări
Articulat amânarea amânările
Dativ-Genitiv amânării amânărilor
Vocativ amânareo amânărilor
  1. acțiunea de a amâna și rezultatul ei.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) fără amânare = îndată.
  • (înv.) cu amânare = în tihnă.


Traduceri

Anagrame

Referințe