anula

română

Etimologie

Din fr. annuler < lat. annullare.

Pronunție

• AFI: /a.ˈnu.la/

Verb

Conjugarea verbului anula
Infinitiv	a anula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	anulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să anuleze
Participiu	anulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.

   A anula un rând, un fragment dintr-un text.

2. a egala cu zero o expresie matematică.

Sinonime

• 1: abroga, elimina, înlătura, scoate, suprima, șterge, tăia, (reg.) ștricui
• 2: anihila

Cuvinte derivate

• anular
• anulare
• anulat
• anulativ

Traduceri

a abroga, a elimina

afrikaans: annulleer (Afrikaans), afskaf (Afrikaans) albaneză: abrogoj (Shqip) chineză: 廢除 (中文) croată: anulirati (Hrvatski) daneză: aflyse (Dansk) engleză: annul (English) esperanto: abolicii (Esperanto) finlandeză: mitätöidä (Suomi) franceză: annuler (Français) germană: annullieren (Deutsch), abschaffen (Deutsch) greacă: ακυρώνω (akiróno) (Ελληνικά)

italiană: annullare (Italiano) maghiară: megsemmisít (Magyar) neerlandeză: annuleren (Nederlands), afschaffen (Nederlands) papamiento: anulá (Papiamentu) poloneză: anulować (Polski) portugheză: anular (Português) rusă: аннулировать (annulírovat') (Русский) spaniolă: anular (Español) suedeză: annullera (Svenska), upphäva (Svenska), upplösa (Svenska) turcă: feshetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online