anula

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză annuler < latină annullare.

Pronunție

  • AFI: /a.nu'la/


Verb


Conjugarea verbului
anula
Infinitiv a anula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
anulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să anuleze
Participiu anulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.
    A anula un rând, un fragment dintr-un text.
  2. a egala cu zero o expresie matematică.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe