abroga

română

Etimologie

Din lat. abrogare. Cf. fr. abroger.

Pronunție

• AFI: /a.bro'ga/

Verb

Conjugarea verbului abroga
Infinitiv	a abroga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abrog
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abroge
Participiu	abrogat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a anula o lege, o dispoziție oficială.

Sinonime

• anula, desființa, infirma, invalida, suprima, (pop.) strica, (înv.) surpa

Antonime

• valida

Cuvinte derivate

• abrogare
• abrogat
• abrogație

Traduceri

a anula

afrikaans: kanselleer (Afrikaans), annulleer (Afrikaans), afsê (Afrikaans) albaneză: abrogoj (Shqip) daneză: aflyse (Dansk), sende afbud (Dansk) engleză: abrogate (English), abolish (English), annul (English) esperanto: nuligi (Esperanto) faroeză: gera til einkis (Føroyskt), taka aftur (Føroyskt) finlandeză: kumota (Suomi) franceză: abroger (Français) friziană: annulearje (Frysk), ôfsizze (Frysk), skrasse (Frysk) germană: annullieren (Deutsch), kassieren (Deutsch), abschaffen (Deutsch) italiană: annullare (Italiano)

maghiară: megsemmisít (Magyar) norvegiană: oppheve (‪Norsk (bokmål)‬), heve (‪Norsk (bokmål)‬), annullere (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: afschaffen (Nederlands) papamiento: anulá (Papiamentu), kanselá (Papiamentu) portugheză: anular (Português), revogar (Português) rusă: аннулировать (annulírovat') (Русский), отменять (otmenját') (Русский), расторгать (rastorgát’) (Русский) spaniolă: abrogar (Español), derogar (Español) suedeză: upphäva (Svenska), ogiltigförklara (Svenska), annullera (Svenska) turcă: feshetmek (Türkçe), iptal etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online