abroga

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină abrogare. Confer franceză abroger.

Pronunție

  • AFI: /a.broˈɡa/


Verb


Conjugarea verbului
abroga
Infinitiv a abroga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
abrog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să abroge
Participiu abrogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anula o lege, o dispoziție oficială.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe