blană
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din sl. *blana, cf. bg. blana.
Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia acest cuvânt de un problematic dalmat *plana; it. piana, fr. planche.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului blană |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blană | blănuri |
| Articulat | blana | blănurile |
| Dativ-Genitiv | blănii | blănurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
- piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
- Purtau pe ei blănuri de urs.
- haină îmblănită; haină confecționată din blană.
Sinonime
- 1-2: piele
Cuvinte derivate
- blănar, blănăreasă
- blănărie
- blănit
- blăniță
- blănos
- blănui
- blănuire
- blănuit
- îmblăni
- îmblănire
- îmblănit
Expresii
- (adol.) A-i da blană = a accelera, a lua viteză, a se grăbi
- A o călca la blană = a accelera la maximum
- (argou) Blană = pilozitate pubiană
Traduceri
piele de animal cu păr cu tot
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului blană |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blană | blăni |
| Articulat | blana | blănile |
| Dativ-Genitiv | blănii | blănilor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Traduceri
scândură
|