haină

Vezi și : hain, häinä, haina

Haine de vânzare

Cuprins

Din bulgară halina.

Declinarea substantivului haină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haină	haine
Articulat	haina	hainele
Dativ-Genitiv	hainei	hainelor
Vocativ	haino	hainelor

(la pl.) termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești.

Ia-ți o haină pe tine.

O haină de iarnă.
(la sg.) îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou.
veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul.
palton.

Poartă o haină de blană.

1: îmbrăcăminte, strai, veșmânt, (pop. și fam.) buleandră, țoală, (reg.) rufă, (Transilv. și Maram.) halub, (depr.) hanță
2: sacou
3: costum
4: palton

Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii.

Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă)
A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește)

obiect de îmbrăcăminte