branșă
română
Etimologie
Din franceză branche.
Pronunție
- AFI: /'bran.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului branșă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | branșă | branșe |
| Articulat | branșa | branșele |
| Genitiv-Dativ | branșei | branșelor |
| Vocativ | branșă | branșelor |
- ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.).
Locuțiuni
- (loc.adj.) de branșă = de meserie; specialist.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online