branche

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Branche, branché

franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie branca.

Pronunție

  • AFI: /bʁɑ̃ːʃ/


Substantiv

branche f., branches pl.

  1. creangă, ramură, cracă
    Cet arbre étend ses branches bien loin, pousse ses branches toutes droites.
  2. branșă
    Une nouvelle branche d'industrie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii





italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din branca.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural pentru branca.