ceamur
română
Etimologie
Din turcă çamur.
Pronunție
- AFI: /ʧe̯aˈmur/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceamur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceamur | invariabil |
| Articulat | ceamurul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ceamurului | invariabil |
| Vocativ | ceamurule | invariabil |
- (reg.) material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online