corigentă
română
Etimologie
Din corigent.
Pronunție
- AFI: /ko.ri'ʤen.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului corigentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corigentă | corigente |
| Articulat | corigenta | corigentele |
| Genitiv-Dativ | corigentei | corigentelor |
| Vocativ | corigento | corigentelor |
- elevă sau studentă care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online