cornaj
română
Etimologie
Din franceză cornage.
Pronunție
- AFI: /kor'naʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cornaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cornaj | invariabil |
| Articulat | cornajul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cornajului | invariabil |
| Vocativ | cornajule | invariabil |
- zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc.
- sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la galop.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online