disdain

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche desdeignier.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'deɪn/


Substantiv

disdain, (nenumărabil)

  1. desconsiderare, dispreț
    The cat viewed the cheap supermarket catfood with disdain and stalked away.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to disdain
Infinitiv to disdain
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disdains
Trecut simplu disdained
Participiu trecut disdained
Participiu prezent disdaining
  1. a desconsidera, a disprețui
  2. (înv.) a fi ofensat sau disprețuit

Sinonime

Referințe