drapel

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Drapelul român

română

Etimologie

Din italiană drappello. Confer franceză drapeau.

Pronunție

  • AFI: /dra'pel/


Substantiv


Declinarea substantivului
drapel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drapel drapele
Articulat drapelul drapelele
Dativ-Genitiv drapelului drapelelor
Vocativ drapelule drapelelor
  1. bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.
    Drapelul al unei țări.

Sinonime

Expresii

  • A fi sub drapel = a servi în armată
  • A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva
  • A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare
  • A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru...


Traduceri

Referințe