culoare
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. color, coloris. Cf. fr. couleur.
Pronunţie
- AFI: /ku.loˈa.ɾe/
Substantiv
| Declinarea substantivului culoare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culoare | culori |
| Articulat | culoarea | culorile |
| Dativ-Genitiv | culorii | culorilor |
| Vocativ | culoareo | culorilor |
- totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor.
- fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva.
- substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă.
- fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărţile de joc după culoare şi forma punctelor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu)
- Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet)
- Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori
- Culoare naţională = fiecare dintre culorile unui (steag naţional, de obicei cu referinţă la cel din ţara de provenienţă a declaratorului
- (despre oameni) De culoare = care are pigmentaţie neagră, galbenă etc.
Traduceri
impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe
