culoare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină color, coloris. Confer franceză couleur.
Pronunție
- AFI: /ku.loˈa.ɾe/
Substantiv
| Declinarea substantivului culoare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culoare | culori |
| Articulat | culoarea | culorile |
| Dativ-Genitiv | culorii | culorilor |
| Vocativ | culoareo | culorilor |
- totalitatea radiațiilor de lumină de diferite frecvențe pe care le reflectă corpurile și care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor.
- fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva.
- substanță întrebuințată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă.
- fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărțile de joc după culoare și forma punctelor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu)
- Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet)
- Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben și albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori
- Culoare națională = fiecare dintre culorile unui (steag național, de obicei cu referință la cel din țara de proveniență a declaratorului
- (despre oameni) De culoare = care are pigmentație neagră, galbenă etc.
Traduceri
impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe