culoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Spectru

Cuprins

română

Etimologie

Din latină color, coloris. Confer franceză couleur.

Pronunție

  • AFI: /ku.loˈa.ɾe/


Substantiv


Declinarea substantivului
culoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culoare culori
Articulat culoarea culorile
Dativ-Genitiv culorii culorilor
Vocativ culoareo culorilor
  1. totalitatea radiațiilor de lumină de diferite frecvențe pe care le reflectă corpurile și care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor.
  2. fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva.
  3. substanță întrebuințată pentru a vopsi, a picta etc., materie colorantă.
  4. fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărțile de joc după culoare și forma punctelor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu)
  • Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet)
  • Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben și albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori
  • Culoare națională = fiecare dintre culorile unui (steag național, de obicei cu referință la cel din țara de proveniență a declaratorului
  • (despre oameni) De culoare = care are pigmentație neagră, galbenă etc.


Traduceri

Referințe