ennui
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
engleză
(English)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
ennui, (nenumărabil)
- plictiseală; urât
- I sometimes feel a great ennui.
Sinonime
Antonime
Referințe
franceză
(Français)
Etimologie
Din verbul ennuyer < lat. inodiāre.
Pronunție
- AFI: /ɑ̃.nɥi/
Substantiv
ennui m., ennuis pl.
- plictiseală, urât; lâncezeală, lâncezire, moleșeală
- Un ennui mortel.
- deranj, incomodare; neplăcere, necaz