entuziasm

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză enthousiasme.

Pronunție

  • AFI: /en.tu.zi'asm/


Substantiv


Declinarea substantivului
entuziasm
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ entuziasm entuziasme
Articulat entuziasmul entuziasmele
Genitiv-Dativ entuziasmului entuziasmelor
Vocativ entuziasmule entuziasmelor
  1. stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare.


Traduceri

Referințe