însuflețire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a însufleți.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
însuflețire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însuflețire însuflețiri
Articulat însuflețirea însuflețirile
Dativ-Genitiv însuflețirii însuflețirilor
Vocativ însuflețire însuflețirilor
  1. acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație.


Traduceri

Anagrame

Referințe