vorbire
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din vorbi.
Pronunție
- AFI: /vor'bi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbire |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vorbire | vorbiri |
| Articulat | vorbirea | vorbirile |
| Dativ-Genitiv | vorbirii | vorbirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vorbi și rezultatul ei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
