etirare
română
Etimologie
Din a etira.
Pronunție
- AFI: /e.ti'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului etirare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | etirare | etirări |
| Articulat | etirarea | etirările |
| Genitiv-Dativ | etirării | etirărilor |
| Vocativ | etirare | etirărilor |
- (tehn.) operație de tragere a metalelor în fire; trefilare.
- operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online