rezistență

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme: Necesită o uniformizare după normele Wikționarului și în cel mai înalt grad o ameliorare lingvistică!

[[Fișier:<nume>|thumb|<descriere>]]

română

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rezistență
f	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rezistență	rezistențe
Articulat	rezistența	rezistențele
Dativ-Genitiv	rezistenței	rezistențelor
Vocativ	'	'

1. Faptul de a rezista, de a se opune , de a se împotrivi.
2. Împotrivire, opoziție, opunere, apărare contra unui atac extern, străin.
3. Calitate de a fi rezistent,de a rezista la boli, la eforturi deosebite.
4. Proprietate a unui corp de a suporta fără modificări de formă, masă, structură proprie la acțiunile fizico-chimice ale altui corp sau mediu, sau ale unei forțe străine.
5. Forță de împotrivire pe care un conductor (mediu) electric o manifestă față de trecerea curentului electric, și care este diferită în funcție de material (substanță).

Sinonime

• împotrivire, opoziție, opunere

Antonime

• nerezistare, cedare, neîmpotrivire, neopunere

Cuvinte derivate

• rezistare, rezistent, rezistător (rar), rezistibilitate, rezistat, resistibil, rezistor

Cuvinte compuse

• rezistență electrică
• rezistența materialelor