fare

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

engleză

(English)

Etimologie

  • Din vechea engleză fær + faru

Pronunţie


Substantiv

fare, pl. fares

  1. taxă, bilet
  2. (prin extensie) pasager plătitor, de regulă pe un taxi
  3. (jargon) alimente

Omofone

engleză

(English)

Etimologie

  • Din vechea engleză faran (a călători)

Pronunţie


Verb

to fare invariabil

  1. a taxa

Cuvinte derivate





albaneză

(Shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

  • AFI: /ˈfa.re/


Substantiv

  1. complet





daneză

(Dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

'fare

  1. pericol


Verb

'fare

  1. alerga, conduce (rapid o maşină), a (se) deplasa





italiană

(Italiano)

Etimologie

Pronunţie

  • AFI: /ˈfa.re/


Verb

  1. a face

Cuvinte derivate

Conjugare

Infinitiv facere
Gerunziu facendo
Prezent perfect facente
Trecut perfect fatto
Persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ io tu lui/lei noi voi loro
Prezent faccio / fai fa facciamo fate fanno
Imperfect facevo facevi faceva facevamo facevate facevano
Perfect compus feci facesti fece facemmo faceste fecero
Viitor farò farai farà faremo farete faranno
Condiţional farei faresti farebbe faremmo fareste farebbero
Conjunctiv che io che tu che lui/che lei che noi che voi che loro
Prezent faccia faccia faccia facciamo facciate facciano
Imperfect facessi facessi facesse facessimo faceste facessero
Imperativ - tu lui/lei noi voi loro
fa, fai sau fa' faccia facciamo fate facciano





norvegiană

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

  1. pericol





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

  • AFI: /fɑ.ɾɛ/


Substantiv

  1. şoarece