fermecătorie

română

Etimologie

Din fermecător + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /fer.me.kə.to'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fermecătorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fermecătorie	fermecătorii
Articulat	fermecătoria	fermecătoriile
Genitiv-Dativ	fermecătoriei	fermecătoriilor
Vocativ	fermecătorie	fermecătoriilor

1. (pop.) faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online