fleașcă
română
Etimologie
Confer fleașc.
Pronunție
- AFI: /ˈfle̯aʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fleașcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fleașcă | flești |
| Articulat | fleașca | fleștile |
| Genitiv-Dativ | fleștii | fleștilor |
| Vocativ | fleașcă | fleștilor |
- materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială.
- (fig.) om moale, lipsit de energie, molâu.
- (pop.) palmă, lovitură dată cu palma.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online