flutur

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fluture.

Pronunție

  • AFI: /'flu.tur/


Substantiv

  1. (pop.) fluture


Verb

  1. forma de persoana I singular la indicativ prezent pentru a flutura


Traduceri





albaneză

(Shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /flu.ˈtur/


Substantiv

flutur f.

  1. fluture
Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi