flutură-vânt

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din flutură + vânt.

Pronunție

  • AFI: /ˈflu.tu.rə vɨnt/


Cuvânt compus

flutură vânt

  1. om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond.


Traduceri

Referințe