gigant

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din italiană gigante < latină gigas, gigantis. Confer germană gigant.

Pronunție

  • AFI: /ʤi'gant/


Substantiv


Declinarea substantivului
gigant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gigant giganți
Articulat gigantul giganții
Dativ-Genitiv gigantului giganților
Vocativ gigantule giganților
  1. (adesea adjectival) ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș.
  2. construcție, întreprindere etc. uriașă.
  3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe