ingineră
Etimologie
Din franceză ingénieur, forma feminină a inginerului.
Pronunție
- AFI: /in.ʤi'ne.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ingineră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ingineră | inginere |
| Articulat | inginera | inginerele |
| Genitiv-Dativ | inginerei | inginerelor |
| Vocativ | inginero | inginerelor |
- specialistă cu calificare superioară în domeniul tehnicii, care aplică principiile teoretice din matematică și științe naturale pentru a crea un produs concret.
- „Părinții ei voiau să scoată din ea o ingineră și au convins-o să urmeze un liceu cu profil real.”[1]
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- ingineră electrotehnistă
- ingineră electronistă
- ingineră chimistă
- ingineră textilistă
- ingineră de software
- ingineră de sunet
Traduceri
specialistă în tehnică
|
|
Referințe
Surse
- ↑ Cami Cuibuș - teatru, desen, animație. De la: Platforma Culturală: Cultura în Mureș. cultura inmures.ro, Tîrgu-Mureș, 2012, accesat la 24 martie 2013.