știință
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ști + ință (sau din franceză science).
Pronunție
- AFI: /ʃti'in.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului știință |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | știință | științe |
| Articulat | știința | științele |
| Dativ-Genitiv | științei | științelor |
| Vocativ | științo | științelor |
- faptul de a avea cunoștință de ceva, de a fi informat sau să ai cunoaștere.
- pregătire intelectuală, învățătură, erudiție.
- ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii; cunoștințe despre natură, societate și gândire.
Sinonime
Antonime
Cuvinte compuse
Expresii
- Cu (sau fără) știință = (in)conștient
- Cu bună știință = având cunoștința deplină a faptelor
- Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire
Traduceri
Traduceri