matematică
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. mathematica. Cf. fr. mathématique, it. matematica.
Pronunţie
- AFI: /ma.te'ma.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului matematică |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | matematică | matematici |
| Articulat | matematica | matematicile |
| Dativ-Genitiv | matematicii | matematicilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ştiinţă care se ocupă cu studiul mărimilor, al relaţiilor cantitative şi al formelor spaţiale (cu ajutorul raţionamentului deductiv).
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
ştiinţă care studiază mărimile, relaţiile cantitative şi formele spaţiale
|
|
