interverti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intervertir < latină intervertere.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ver'ti/


Verb


Conjugarea verbului
interverti
Infinitiv a interverti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
intervertesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să intervertească
Participiu intervertit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe