ordine

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ordine

română

Etimologie

Din italiană ordine < latină ordo, ordinis.

Pronunție

  • AFI: /'or.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
ordine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ordine ordini
Articulat ordinea ordinile
Dativ-Genitiv ordinii ordinilor
Vocativ ordine ordinilor
  1. dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială.
  2. așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; (p.ext.) conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă.
  3. principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii.
  4. organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; (spec.) stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta
  • (înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul


Traduceri

Referințe