jucător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a juca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
jucător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jucător jucători
Articulat jucătorul jucătorii
Dativ-Genitiv jucătorului jucătorilor
Vocativ jucătorule jucătorilor
  1. persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc.
  2. (pop.) dansator.
  3. (adjectival) jucăuș, zglobiu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe