judeca

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : judecă

română

Etimologie

Din latină judicare.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.deˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) judeca
Infinitiv a (se) judeca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) judec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) judece
Participiu judecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui.
  2. (v.tranz.) a aprecia, a prețui, a califica.
  3. a considera, a socoti drept...
  4. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
  5. (v.tranz.) a examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
    Judeca lucrurile după aparențe.
  6. (v.refl. recipr.) a fi în proces, în litigiu cu cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă


Traduceri

Etimologie

Din judeca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru judeca.

Referințe