gândi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din gând.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) gândi
Infinitiv a (se) gândi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) gândesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) gândească
Participiu gândit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) a-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva.
    Se gândește de câteva zile la metoda citirii pe diagonală.
    gândească cum e mai bine.
  2. (v.intranz. și tranz.) a concepe, a crea ceva (abstract sau concret).
    S-a gândit mult la exemplele pe care le-a dat.
  3. (v.intranz. și refl.) a se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva.
    gândesc dacă Mariei i-a trecut răceala.
  4. (v.intranz. și tranz.) a-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...).
    Tudor gândește că am acasă prăjituri dar se înșeală.
  5. (v.tranz. și refl.) a lua în considerare (că...), a-și da seama (că...).
    Din această cauză se gândește că experimentul n-o să reușească.
  6. (v.refl.) a intenționa (să...).
    gândesc să plec într-o călătorie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă


Traduceri

Referințe