socoteală

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a socoti + sufixul -eală.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
socoteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ socoteală socoteli
Articulat socoteala socotelile
Dativ-Genitiv socotelii socotelilor
Vocativ socoteală socotelilor
  1. calculare, calcul numeric, evaluare numerică.
  2. cont, situație (de venituri și cheltuieli).
  3. (fam.) fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale.
  4. sumă de bani datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată.
  5. privire asupra unor fapte din trecut; bilanț.
  6. proiect, plan, gând; idee.
  7. rost, rațiune; măsură.
  8. (fam.) treabă, lucru.

Locuțiuni

  • (loc.adv. și adj.) Cu (sau fără) socoteală = (ne) chibzuit, cu (sau fără) motiv.

Expresii

  • A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit
  • Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.)
  • A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti
  • A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
  • A pune (ceva) la socoteală = a lua în considerație (ceva)
  • A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva)
  • A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni
  • (pop.) A-și da cu socoteala ()... = a fi de părere că..., a crede că..
  • A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în fața cuiva (de ceva)
  • A ține socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere
  • Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva


Traduceri

Referințe