moletă
română
Etimologie
Din franceză molette, germană Molette.
Pronunție
- AFI: /mo'le.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului moletă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moletă | molete |
| Articulat | moleta | moletele |
| Genitiv-Dativ | moletei | moletelor |
| Vocativ | moletă | moletelor |
- instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare.
- roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online