numărătoare
română
Etimologie
Din numărător.
Pronunție
- AFI: /nu.mə.rə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului numărătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | numărătoare | numărătoare |
| Articulat | numărătoarea | numărătoarele |
| Genitiv-Dativ | numărătoarei | numărătoarelor |
| Vocativ | numărătoareo | numărătoarelor |
- (rar) persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online