numărător

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a număra + sufixul -ător.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
numărător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ numărător numărătoare
Articulat numărătorul numărătoarele
Dativ-Genitiv numărătorului numărătoarelor
Vocativ numărătorule numărătoarelor
  1. aparat care servește la numărare.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
numărător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ numărător numărători
Articulat numărătorul numărătorii
Dativ-Genitiv numărătorului numărătorilor
Vocativ numărătorule numărătorilor
  1. (rar) persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
  2. termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire.


Traduceri

Referințe