orna

română

Etimologie

Din fr. orner < lat. ornare. Cf. it. ornare.

Pronunție

• AFI: /or'na/

Verb

Conjugarea verbului orna
Infinitiv	a orna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ornez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să orneze
Participiu	ornat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora.

   A orna un parc.

Sinonime

• împodobi, înfrumuseța, (rar) agrementa, (reg.) înfrumoșa, garnisi

Cuvinte derivate

• ornament
• ornant
• ornare
• ornat
• ornate

Traduceri

a decora

catalană: ornamentar (Català) cehă: zdobit (Česky) ebraică: לעטר (עברית) (le`atér), לקשט (עברית) (lekashét) engleză: adorn (English) esperanto: ornami (Esperanto) finlandeză: ihailla (Suomi) franceză: orner (Français) germană: schmücken (Deutsch) interlingua: ornar (Interlingua) italiană: adornare (Italiano), ornare (Italiano)

japoneză: 飾る (日本語) (かざる, kazaru) latină: adorno (Latina) maghiară: díszít (Magyar) neerlandeză: decoreren (Nederlands) poloneză: zdobić (Polski), ozdabiać (Polski) portugheză: ornar (Português) spaniolă: ornar (Español) suedeză: pryda (Svenska), smycka (Svenska) turcă: süslemek (Türkçe), donamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online