păcătui

română

Etimologie

Din păcat + suf. -ui.

Pronunție

• AFI: /pə.kə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului păcătui
Infinitiv	a păcătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	păcătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să păcătuiască
Participiu	păcătuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a comite un păcat; a greși.

Sinonime

• greși, (înv. și reg.) scăpăta, (se) sminti, (înv.) se săblăzni, (înv. fig.) se luneca

Cuvinte derivate

• păcat
• păcătos
• păcătuire
• păcătuitor

Traduceri

a comite un păcat

afrikaans: oortree (Afrikaans) arabă: يأثم (العربية) bosniacă: griješiti (Bosanski) catalană: pecar (Català) cebuană: paghimo ug salä (Cebuano) cehă: hřešit (Česky) daneză: synde (Dansk) ebraică: לחטוא (עברית) (le-khata) engleză: sin (English) esperanto: peki (Esperanto) finlandeză: tehdä syntiä (Suomi) franceză: pécher (Français) galeză: pechu (Cymraeg)

germană: sündigen (Deutsch) greacă: αμαρταίνω (Ελληνικά) (amarténo) islandeză: syndga (Íslenska) italiană: peccare (Italiano) maghiară: vétkezik (Magyar) neerlandeză: zondigen (Nederlands) poloneză: grzeszyć (Polski) portugheză: pecar (Português) rusă: грешить (Русский) (gr'ešít') sârbă: грешити (Српски / Srpski), grešiti (Српски / Srpski) slovenă: grešiti (Slovenščina) spaniolă: pecar (Español) suedeză: synda (Svenska)

Referințe

• DEX online