pandeism
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din greacă πάν (pan-), latină deus.
Pronunţie
- AFI: /pan.de'ism/
Substantiv
| Declinarea substantivului pandeism |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pandeism | invariabil |
| Articulat | pandeismul | invariabil |
| Dativ-Genitiv | pandeismului | invariabil |
| Vocativ | pandeismul | invariabil |
- concepţie filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie (panteism) şi care recunoştea existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană şi teza intervenţiei acestuia în viaţa naturii şi a societăţii (deism).
Traduceri
Traduceri
engleză
(English)
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /pæn'deɪ'ĭz'əm/
Substantiv
pandeism
estoniană
(Eesti)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
suedeză
(Svenska)
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului pandeism |
||||
| f. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | pandeism | pandeismen | pandeismer | pandeismerna |
| Genitiv | pandeisms | pandeismens | pandeismers | pandeismernas |
pandeism
