deism
română
Etimologie
Din latină deus
Pronunție
- AFI: /deˈism/
Substantiv
| Declinarea substantivului deism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deism | deisme |
| Articulat | deismul | deismele |
| Genitiv-Dativ | deismului | deismelor |
| Vocativ | deismule | deismele |
- orientare filozofică-religioasă din secolele XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății
Cuvinte derivate
Traduceri
orientare filozofică
engleză
(English)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /deɪ'ĭz'əm/
Substantiv
deism, pl. deisms
Cuvinte derivate
estoniană
(eesti)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din latină deus
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului deism | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | deism | deismen | deismer | deismerna |
| Genitiv | deisms | deismens | deismers | deismernas |
deism