plăcintă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O plăcintă

română

Etimologie

Din latină plăcenta, păstrat numai în română. Derivația este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, care provine din franceză placenta.

Pronunție

  • AFI: /plə'ʧin.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăcintă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăcintă plăcinte
Articulat plăcinta plăcintele
Dativ-Genitiv plăcintei plăcintelor
Vocativ ' '
  1. preparat de patiserie făcut din foi de aluat între care se pune o umplutură de brânză, de carne, de fructe etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A-i veni (sau a-i pregăti) (cuiva) o plăcintă = a-i veni (sau a-i pregăti) cuiva o surpriză neplăcută, un necaz
  • A găsi plăcinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata
  • Se vinde ca plăcinta caldă = se vinde repede, este foarte căutat
  • A număra foile la (sau din) plăcintă = a-și face prea multe socoteli, a despica firul în patru
  • A aștepta (pe cineva) cu plăcinte calde = a aștepta (pe cineva) cu mare bucurie
  • A sta ca o plăcintă = a fi pasiv, comod, nesimțit


Traduceri

Referințe