fruct

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O piață cu fructe

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. fructus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fruct
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fruct fructe
Articulat fructul fructele
Dativ-Genitiv fructului fructelor
Vocativ ' '
  1. produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele.
    Mănânc un fruct.
  2. produse vegetale care servesc ca hrană.
  3. (fig.) produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi