pomenire
română
Etimologie
Din a pomeni.
Pronunție
- AFI: /po.me'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pomenire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pomenire | pomeniri |
| Articulat | pomenirea | pomenirile |
| Genitiv-Dativ | pomenirii | pomenirilor |
| Vocativ | pomenire, pomenireo | pomenirilor |
- acțiunea de a (se) pomeni și rezultatul ei.
- ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut.
- slujbă sau rugăciune pentru morți.
- (înv. și pop.) aducere-aminte, amintire.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online