proclamatoare
română
Etimologie
Din proclamator.
Pronunție
- AFI: /pro.kla.ma'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului proclamatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proclamatoare | proclamatoare |
| Articulat | proclamatoarea | proclamatoarele |
| Genitiv-Dativ | proclamatoarei | proclamatoarelor |
| Vocativ | proclamatoareo | proclamatoarelor |
- persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online