pustietate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din pustiu + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /pus.ti.e'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
pustietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pustietate pustietăți
Articulat pustietatea pustietățile
Dativ-Genitiv pustietății pustietăților
Vocativ pustietate pustietăților
  1. regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni).
  2. loc izolat, puțin umblat.
  3. singurătate, izolare.


Traduceri

Referințe