ranchiună

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză rancune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ranchiună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ranchiună ranchiune
Articulat ranchiuna ranchiunele
Dativ-Genitiv ranchiunei ranchiunelor
Vocativ ranchiună ranchiunelor
  1. ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică.


Traduceri

Referințe